Preluând modelul lui Andrei Şerban, regizorul a invitat mai întâi publicul la o repetiţie generală ce a avut loc vineri seară. "Bună seara! Numele meu este Alexandru Darie şi e prima dată când fac o repetiţie generală deschisă. Ştiu că veţi spune că am învăţat asta de la Andrei Şerban", a tăiat regizorul "panglica" repetiţiei cu o glumă. "Era cât pe ce să vă prezentăm spectacolul în aer liber, în parcul Grădina Icoanei, pentru că ni s-a stricat pupitrul de lumini. Am reuşit însă la timp să luăm unul nou, aşa că veţi putea asista confortabil la repetiţia noastră. Ca la orice repetiţie, eu voi interveni când ceva nu merge şi vă aştept cu interes opiniile", a încheiat Darie preambulul.

"Orfeu şi Euridice" este parte a programului "Bulandra per musica" şi e rodul colaborării dintre Teatrul Bulandra şi Studioul Experimental de Operă şi Balet al Operei Naţionale din Bucureşti. Producţia este una grandioasă, având în "dotare" actori care au făcut un fel de teatru gestual, solişti ai Operei, un cor de 22 de persoane şi o orchestră. Muzica a fost scrisă pornind de la opera lui Cristoph Willibald Gluck de Adrian Enescu. Compozitorul român a muncit vreme de câţiva ani "compilând" opera barocă a lui Gluck.

Spectacolul are şi el o înfăţişare barocă, fiind bogat "ornamentat" atât în scenografie şi costume (arhitect Octavian Neculai), cât şi în conţinutul său ideatic. Acţiunea se petrece într-un templu în care apar simboluri din mai toate religiile, un altar creştin, dar şi zeităţi indiene şi egiptene. Ca o trimitere la Pompei, pe scenă şi pe scările ce pătrund în sală se întinde un soi de lavă vulcanică ce, răcită în timp, a dat naştere unui relief ciudat. Personajele sunt figuri care acoperă mai tot spectrul mitologic. "Vorbim despre dragostea ca forţă invincibilă, despre moarte şi înviere, despre pătrunderea în tărâmul de dincolo şi ieşirea la lumină, aşa că, de fapt, spectacolul nostru este unul cu puternice conotaţii religioase", a declarat pentru Cotidianul Alexandru Darie.

Spectacolul a păstrat finalul cu happy end din opera lui Gluck, în care Euridice este readusă la viaţă, în ciuda grabei lui Orfeu de a întoarce capul după ea, deşi Hades îi interzisese acest lucru, de către Amor, înduioşat de lacrimile, părerile de rău şi, nu în ultimul rând, de cântul desăvârşit al îndrăgostitului.

Montarea a fost un experiment fericit, "mariajul" dintre operă şi teatru părând unul de-a dreptul magic sau "binecuvântat de zei", pentru a rămâne în nota spectacolului. Cântăreţii au luat lecţii de actorie, reuşind să intre foarte bine în spectacol ca personaje cât se poate de credibile ale unei poveşti fără a face ieşiri înţepenite la rampă, în calitate de solişti, cum se obişnuieşte la operă. Corul era închegat şi el foarte bine în "întreg", jucând mai mult rolul corului din tragedia greacă, de personaj colectiv ce participă la "viaţa cetăţii".

Soliştii au fost însoţiţi pe scenă de actori. Euridice avea o dublă natură, de trup (Corina Moise, actriţă la Bulandra) şi de suflet cântăreţ (Raluca Oprea în seara repetiţiei generale, Mediana Vlad şi Marta Cristina Sandu, dubluri). Conform "indicaţiilor" lui Gluck, Orfeu trebuia interpretat de un "castrato alto". Cu timpul, rolul a fost jucat şi de femei. La Bulandra sunt doi Orfeu, un contratenor (rara avis în lume) -Adrian George Popescu şi o mezzo-soprană - Florentina Onică.