Şase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello Traducerea: Alice Georgescu Adaptare scenică: Liviu Ciulei

Tehnicienii:

Fotografii de calitate tipografică gasiţi la http://presa.bulandra.ro

Regia: Liviu Ciulei
Asistenţi regie: Răzvana Cernat, Vladimir Anton
Decor: Liviu Ciulei

Costume: Smaranda Brănescu

Asistent costume: Veronica Nicolae

Fotografii de Cosmin Ardeleanu

Data premierei: 02 - 03 aprilie 2005

Prezenţă protectoare în imaginarul şi realitatea Teatrului Bulandra, Liviu Ciulei se întoarce din când în când la echipa căreia I-a insuflat setea de perfecţiune. Revenirea lui acum poate da un sens căutărilor din ultimii ani.

Spectacolul gândit de Liviu Ciulei pune foarte bine în pagină limita între ceea ce este viu şi ceea ce este doar o imaginaţie a viului, labirintul procesului de creaţie, felul cum scena dă o altfel de viaţă schemelor sau ciudăţeniilor la care pot fi reduse adeseori melodramele realităţii. La vedere se pune limita şi se aduce decorul, ni se aduce mereu aminte că nimic nu este real, că mâna mai mult sau mai puţin îndemânatică a omului-artist aşază şi reaşază ceea ce a rămas din ce a fost odată viu.

Relaţia dintre interpretul regizorului (Ion Caramitru) şi cel al Tatălui din grupul personajelor părăsite (Victor Rebengiuc) se apropie cel mai mult de gândul creator de spectacol. Siguranţa şi certitudinile primului se izbezc necontenit de relatarea golului, de nemulţumirea celui de al doilea, neîmpăcat cu starea incertă în care i-a lăsat autorul. Dintre toţi, Tatăl e singurul conştient de neputinţa comunicării experienţei lui şi reia mereu tentativa, încercând să găsească punctele slabe din platoşa oferită de cunoaşterea "meseriei". Suficienţa jucată de Caramitru are nu doar farmec, ci şi profunzime, pentru că personajul se cantonează în mod conştient într-o lene a gândirii exprimată printr-o foarte simpatică agitaţie exterioară.

Zbuciumul jucat de Rebengiuc pătrunde în zona tulbure unde justificările sună fals şi adevărul nu poate fi găsit. Prin tribulaţiile sordide ale tatălui infam, actorul ne lasă să vedem cum se adună şi cum se descompune un personaj, cât de surprinzătoare poate fi uneori, căutarea şi cât de tristă, găsirea. (...) Camelia Maxim este în întregime mama îndurerată, e cel mai puţin atinsă de "pirandellism", iar Tudor Aaron Istodor transmite spectacolului ceva din caracterul nesuferit al personajului.

Grupul actorilor "de meserie" funcţionează eficient, jucând cabotinismul (Mirela Gorea), lămurind comic-ingenuu trama piesei şi intenţiile spectacolului (Anca Sigartău), ceilalţi dând viaţă scenică teoriilor adeseori foarte sofisticate ale autorului. (...)
... vraja exercitată de Liviu Ciulei între pereţii clădirii de la Podul Izvor era prezentă: în timp ce personajele îşi căutau autorul, actorii îşi găsiseră regizorul. Tatăl a revenit.

Magdalena Boiangiu, "Întoarcerea lui Liviu Ciulei", COTIDIANUL, 5 aprilie, 2005

În rolul Fetei vitrege, Maia Morgenstern îşi afirmă cel mai virulent dorinţa de a-şi face auzită drama. E aprigă, hotărâtă, impetuoasă, dar pe măsura desfăşurării acţiunii, topt mai adâncită în propia existenţă, astfel încât, ea vesteşte prin jocul său, dezintegrarea realităţii scenice în final. Prin talentul Maiei Morgenstern, aflăm indiciile sfârşitului, când ideea der iluzie a realităţii este forţată, limitată de dramaturg.

(...) poate cea mai interesantă dezvăluire treptată a rolului său o va face Victor Rebengiuc. Interpretul Tatălui - care are dificila misiune de a transmite în cea mai mare măsură concepţia amară a lui Pirandello despre realitatea personajelor dramatice şi iluzia ei prin teatru - reuşeşte să facă acest lucru extrem de firesc. Datorită lui Victor Rebengiuc, ideile pirandelliene viaţa mai reală a personajului creat de artă decât a omului natural şi despre amăgirea de sine a actorilorprin crearea unei realităţi în care se încred ca fiind unica existenţă şi posibilă, ni se înfăţişează într-un mod captivant.

Soluţiile de mişcare scenică găsite de regizor sunt esenţiale.

Victor Rebengiuc, Ion Caramitu şi Maia Morgenstern frormează un trio de vis, iar Dana Dogaru, Tudor Aaron Istodor, Camelia Maxim, Dan Aştilean, Mirela Gorea, Julieta Strâmbeanu, Anca Androne, Anca Sigartău, Marius Capotă şi Valentin Popescu fac, de asemenea, roluri care le vor marca probabil cariera.

Nicoleta Savu, "Ciulei pune în scenă "Şase personaje...", ADEVĂRUL, 5 aprilie 2005