Spectacole - repertoriul curent

Șase personaje în căutarea unui autor
de Luigi Pirandello

Traducerea: Alice Georgescu
Adaptare scenică: Liviu Ciulei

Familia
Tatăl
Mama
Camelia Maxim
Fata Vitregă
Andreea Bibiri
Fiul
Tudor Aaron Istodor
Fetița 5-6 ani
Adina Mirea
Băiatul 7-8 ani
Leonard Gogârlă
Madam Pace
Dana Dogaru
Trupa Artistică
Regizorul
Actorul principal
Dan Aștilean
Actrița principală
Mirela Gorea/
Michaela Caracaș
Duena
Julieta Strâmbeanu Weigel
Actrița de Caracter
Anca Androne
Ingenua
Anca Sigartău
Junele prim
Marius Capotă
Actorul de caracter
Valentin Popescu

Tehnicienii:

Regizorul de culise
Sufleorul
Teodor Danetti
Femeia de serviciu
Profira Serafim
Massimo (șef mașinist)
Marius Chivu
Peppe (recuziter)
Emanuel Pârvu
Capodaglio (mașinist)
Eugen Zaharia
Mașiniști
Ion Petrache , Viorel Stoichi, Gheorghe Tecioiu, Ion Maria, Ioan Butică, Cristian Apostol, Ovidiu Bălănică, Dorin Radu, Valentin Mârșu, Eugen Zaharia, Florian Sasu, Daniel Constantinescu, Mihai Manu, Cătălin Gheorghe, Mihai Dragomir

 

Fotografii de calitate tipografică gasiți la http://presa.bulandra.ro

 

Regia: Liviu Ciulei
Asistenți regie: Răzvana Cernat, Vladimir Anton
Decor: Liviu Ciulei

Costume: Smaranda Brănescu

Asistent costume: Veronica Nicolae

 

Fotografii de Cosmin Ardeleanu

 

Data premierei: 02 - 03 aprilie 2005

 

 

Prezență protectoare în imaginarul și realitatea Teatrului Bulandra, Liviu Ciulei se întoarce din când în când la echipa căreia I-a insuflat setea de perfecțiune. Revenirea lui acum poate da un sens căutărilor din ultimii ani.

Spectacolul gândit de Liviu Ciulei pune foarte bine în pagină limita între ceea ce este viu și ceea ce este doar o imaginație a viului, labirintul procesului de creație, felul cum scena dă o altfel de viață schemelor sau ciudățeniilor la care pot fi reduse adeseori melodramele realității. La vedere se pune limita și se aduce decorul, ni se aduce mereu aminte că nimic nu este real, că mâna mai mult sau mai puțin îndemânatică a omului-artist așază și reașază ceea ce a rămas din ce a fost odată viu.

Relația dintre interpretul regizorului (Ion Caramitru) și cel al Tatălui din grupul personajelor părăsite (Victor Rebengiuc) se apropie cel mai mult de gândul creator de spectacol. Siguranța și certitudinile primului se izbezc necontenit de relatarea golului, de nemulțumirea celui de al doilea, neîmpăcat cu starea incertă în care i-a lăsat autorul. Dintre toți, Tatăl e singurul conștient de neputința comunicării experienței lui și reia mereu tentativa, încercând să găsească punctele slabe din platoșa oferită de cunoașterea "meseriei". Suficiența jucată de Caramitru are nu doar farmec, ci și profunzime, pentru că personajul se cantonează în mod conștient într-o lene a gândirii exprimată printr-o foarte simpatică agitație exterioară.

Zbuciumul jucat de Rebengiuc pătrunde în zona tulbure unde justificările sună fals și adevărul nu poate fi găsit. Prin tribulațiile sordide ale tatălui infam, actorul ne lasă să vedem cum se adună și cum se descompune un personaj, cât de surprinzătoare poate fi uneori, căutarea și cât de tristă, găsirea. (...) Camelia Maxim este în întregime mama îndurerată, e cel mai puțin atinsă de "pirandellism", iar Tudor Aaron Istodor transmite spectacolului ceva din caracterul nesuferit al personajului.

Grupul actorilor "de meserie" funcționează eficient, jucând cabotinismul (Mirela Gorea), lămurind comic-ingenuu trama piesei și intențiile spectacolului (Anca Sigartău), ceilalți dând viață scenică teoriilor adeseori foarte sofisticate ale autorului. (...)
... vraja exercitată de Liviu Ciulei între pereții clădirii de la Podul Izvor era prezentă: în timp ce personajele își căutau autorul, actorii își găsiseră regizorul. Tatăl a revenit.

Magdalena Boiangiu, "Întoarcerea lui Liviu Ciulei", COTIDIANUL, 5 aprilie, 2005

 


În rolul Fetei vitrege, Maia Morgenstern își afirmă cel mai virulent dorința de a-și face auzită drama. E aprigă, hotărâtă, impetuoasă, dar pe măsura desfășurării acțiunii, topt mai adâncită în propia existență, astfel încât, ea vestește prin jocul său, dezintegrarea realității scenice în final. Prin talentul Maiei Morgenstern, aflăm indiciile sfârșitului, când ideea der iluzie a realității este forțată, limitată de dramaturg.

(...) poate cea mai interesantă dezvăluire treptată a rolului său o va face Victor Rebengiuc. Interpretul Tatălui - care are dificila misiune de a transmite în cea mai mare măsură concepția amară a lui Pirandello despre realitatea personajelor dramatice și iluzia ei prin teatru - reușește să facă acest lucru extrem de firesc. Datorită lui Victor Rebengiuc, ideile pirandelliene viața mai reală a personajului creat de artă decât a omului natural și despre amăgirea de sine a actorilorprin crearea unei realități în care se încred ca fiind unica existență și posibilă, ni se înfățișează într-un mod captivant.

Soluțiile de mișcare scenică găsite de regizor sunt esențiale.

Victor Rebengiuc, Ion Caramitu și Maia Morgenstern frormează un trio de vis, iar Dana Dogaru, Tudor Aaron Istodor, Camelia Maxim, Dan Aștilean, Mirela Gorea, Julieta Strâmbeanu, Anca Androne, Anca Sigartău, Marius Capotă și Valentin Popescu fac, de asemenea, roluri care le vor marca probabil cariera.

Nicoleta Savu, "Ciulei pune în scenă "Șase personaje...", ADEVĂRUL, 5 aprilie 2005



  

  

  

  

  

  

Concurs
..................

Castigati o invitatie la teatru!!! Mai mult

Noutati
..................

Blog the theatre la Bucuresti!! Mai mult

Singurul teatru românesc membru în