Thomas Becket	Adrian Pintea
Regele Henric al II-lea	Marius Chivu
Regina mamă	Irina Petrescu
Regina tânără	Daniela Nane
Gwendoline	Alina Berzunţeanu
Folliot, episcop de Londra	Doru Ana / Radu Amzulescu
Episcopul de Oxford, Al doilea baron	Serban Pavlu
Arhiepiscopul	Ion Cocieru
Episcopul de York, Primul baron	Vitalie Lupaşcu
Saxona, franţuzoaica	Lia Bugnar / Marcela Motoc
Bărbatul saxon, călugărul, Guillaume	Mihai Baranga
Comandantul, ofiţerul, soldatul, curierul, anonimul, pajul	Daniel Popa
Fiul cel mare al regelui Henric	Vlad Herghelegiu
Fiul cel mic al regelui Henric, Îngerul	Robert Ursache
Ludovic, regele Franţei	Andrei Aradits
Papa	Valentin Popescu
Cardinalul	Gheorghe Ifrim
Episcopi, acuzatori, baroni	Florin Cosmulescu, Viorel Stoiciu, Mihai Dănilă, Florin Sasu, Valentin Mârşu

 

Regia: Adrian Pintea

Decorul: Mihai Madescu

Costume: Nina Brumusila

Ilustratia muzicala: Adrian Pintea

 

Data premierei: 4-5 Decembrie 1999

 

 

Durata spectacolului: 2h30min cu pauza

 

Dacă există un program estetic în acest spectacol? Probabil că da şi, dacă este astfel, acesta funcţionează firesc, la nivelul în care instinctul şi gustul meu pentru simplitatea imaginii teatrale se intâlnesc. Tot de estetică ţine si claritatea relatiilor dintre personajele piesei. Estetică este si obsesia lui Becket. Ambiţia mea personală este de A POVESTI întâmplarea. Le-am spus de la inceput colegilor mei actori că nu am de gând să reinventez piesa lui Anouilh, ci de a o monta. Cred în poveştile clare pe care le cauta spectatorul la teatru. Cred în puterea de a străluci a actorilor pe scenă. Cred, de asemenea, că există contracte morale în lume şi acestea trebuie respectate. Cred că există prietenie şi că ea costă sufleteşte, aşa cum numai iubirea care costă sufleteşte are forţă şi viaţă. Cred cu tot sufletul că Dumnezeu există şi că veghează asupra noastră şi cred că veghea lui asupra artiştilor este una specială. Iubesc replica adresată de Becket lui Dumnezeu : "Nu cred că eşti un Dumnezeu trist!". (Adrian Pintea)

 

Aducerea în prim plan a temelor mari, prietenie, iubire de Dumnezeu, onoare, dă spectacolului o dimensiune a grandorii, o alta magica şi o a treia mistică, de oficiere a unui ritual ezoteric la care ai prilejul sa asişti. (Saviana Stanescu - Adevarul literar si artistic).