ARLECHINO MOARE?

arlechino moare...ARLECHINO MOARE?

de Nikolai Evreinov

Adaptare text Oana Turbatu

Un atelier condus de Antoaneta Cojocaru

 

Important: La acest spectacol accesul se va face numai pană la ora 20.00

Data premierei: 12 iunie 2012

Durata spectacolului: 2h fără pauză

 

Distribuţie:

Arlechino Adrian Ciobanu

Pierrot Antoaneta Cojocaru

Colombina Ela Ionescu / Raluca Botez

Dottore Vlad Oancea / Marius Chivu

cu participarea sopranei Raluca Oprea in rolul „Moartea”.

Scenografia Mihai Păcurar

Light design Alexandru Darie

Grafică afiş Octavian Neculai

Foto Alex Iatan

 

Teatrul Bulandra lansează proiectul Laboratorul de Noapte o dată cu inaugurarea unei noi săli, Sala Liviu Ciulei (Laborator)

ARLECHINO MOARE? aduce in prim-plan omul zilei de azi, prins in convenţii sociale sufocante, care işi ascunde identitatea in spatele unor măşti, care aleargă după satisfacţii materiale şi care nu mai ştie cum să se gandească la el insuşi. Dar in egală măsură spectacolul vorbeşte despre Arlechino, eroul anti-erou, cel mai bun dintre noi, ignorat de cele mai multe ori, cel care se va sfarşi luptand să restituie prietenilor săi propriile vieţi. 

Ideea e admirabilă. IŽn fond nu ar trebui să existe teatre mari fără asemenea Laboratoare experimentale de creaţie, unde se inaugurează senzori noi şi noi perspective pentru actul artistic şi teatralitatea la răscruce.

Piesa e de fapt chiar parabola despre o lume in care sufletele par să fie tratate drept cantităţi neglijabile, in vreme ce valorile materiale şi prestidigitaţia dimpreună cu măştile ocupă prim-planul valorilor.

Adrian Ciobanu, care e chiar Arlechino, un actor expresiv, polivalent, stupefiant, cu o mobilitate fizică de acrobat, dăruit in egală măsură pentru teatru şi film....

Titulara proiectului finalizat cu acest spectacol este Antoaneta Cojocaru, una dintre actiţele dăruite şi temerare din tanăra generaţie care vine in Teatrul Bulandra dinspre teatrul independent cu o mobilitate şi generozitate creatoare de varf.

Actriţa joacă admirabil aerul lunatec şi stupefacţia, stangăcia şi mobilizarea fragilităţii ce-şi propune să caştige bătăliile vieţii, speranţa şi anxiozitatea, solicitudinea şi inadaptarea. Simbolismul şi expresionismul ingroaşă liniile dramatice in spectacol ca o gravură pe lemn. Teatralitatea e contaminată precum dramaturgia lui Evreinov de filosofia lui Nietzsche, Schopenhauer, Bergson şi de pictura simbolismului european, de teatralitatea din panzele pline de măşti pictate de Ensor. Admirabilă este soprana Raluca Oprea in rolul Moartea, care l-ar fi fascinat pe Emil Botta, actorul şi poetul IŽntunecatului April. Vocea ei cerească, cu perlări astrale crează un contrast expresiv cu rolul in sine, iar scenele de prostraţie, seducţie şi victorie trufaşă asupra muritorilor sunt jucate cu admirabile măşti in care se cuibăreşte şi reinventează chipul sopranei, fruntea ei copilăroasă ce se brăzdează de riduri de expresie... Doina Uricariu / 18 iunie 2012

In spectacolul Teatrului Bulandra care inaugurează cel mai nou şi interesant spaţiu scenic din Bucureşti, Arlechino se luptă cu normele, cu prejudecăţile €žlumii civilizate€, cu somnul, cu Moartea care nu e altceva decat pierderea inocenţei şi a entuziasmului.

Arlechino, Pierrot şi Colombina sunt măşti deopotrivă umane şi teatrale, ei se expun şi ne expun o suită de simboluri intr-un proiect in care gestul, frecvenţa şi intensitatea cu care el se repetă, tonurile, grimele, posturile incearcă să contureze un univers altfel.

Adrian Ciobanu este un interpret cu o expresivitate corporală recunoscută dar care de această dată face un tur de forţă, un maraton deopotrivă epuizant şi energetic. El construieşte un caracter şi un univers dramatic de care se lasă nu numai locuit, ci chiar posedat, cucerit. Rar vezi o asemenea asumare şi implicare. Rămai cu Arlechino in minte, cu suferinţa lui cinetică şi veselia copilărească. Antoaneta Cojocaru face un Pierrot verosimil, ludic, un personaj care reacţionează numai sub impulsul fricii, care ţine la prietenia lui Arlechino, dar şi la dragostea Colombinei, ca şi la părerea celor din jur. Actriţa care este şi iniţiatoarea acestui proiect imbină perfect momentele comice cu emoţia autentică. Distribuţia este intregită de Ela Ionescu in Colombina, Mihai Marinescu in Dottore şi excepţionala Raluca Oprea.

De această dată, indubitabil, caştigător e teatrul gazdă care, iată, deschide o uşă celor care au curajul să monteze pe cea mai titrată scenă din capitală şi, in egală măsură aruncă publicului de Bulandra mănuşa unei serii de provocări artistice, confirmandu-şi astfel vocaţia de deschizător de drumuri. Răzvana Niţă / 13 iunie 2012

Arlechino moare?€œ este un spectacol-bijuterie care nu ţipă să fie descoperit, ci se lasă căutat in cel mai elegant mod cu putinţă. E un spectacol care reconfirmă statutul Teatrului Bulandra un spaţiu al experimentelor libere, in care creativitatea nu ţine cont de planuri de incasări. Un spectacol al unor actori care scormonesc cu adevărat in viaţa incredibilă a unor personaje. Adina Scorţescu / Dan Boicea

Antoaneta Cojocaru însăși reușește să facă un rol memorabil. (...) De mult n-am mai văzut o actriță care să se dăruiască așa. La sfârșitul piesei, cei care se uitau atent spre scena întunecată de la Bulandra puteau să vadă cum acolo rămăsese o inimă. Andrei Crăciun

Avem nevoie de astfel de experienţe în teatru, pentru că Arlechino ne-a demonstrat că paleta trăirilor umane e nemărginită. Actorii din această distribuţie au reuşit să reţină parfumul unei clipe. Faptul că te afli pentru o vreme pe acelaşi meridian spiritual cu ceea ce se întâmplă în acest loc este mai mult decât evident. Antoaneta Cojocaru şi-a construit spectacolul ca pe o arcă, în care fiecare îşi are locul stabilit. Teatrul nu poate exista fără suflet şi fără exprimare umană. Am simţit că aici, la Bulandra, mai mult ca în oricare alt loc, Actorul se simte iubit, dorit. Loreta Popa

Cu textul lui Evreinov, foarte scurt, cu replica seacă, pornind de la commedia dell’arte, cu formă simbolistă şi personaje realiste, actorii şi-au pus problema esteticii spectacolului. Au experimentat o formulă hibridă de teatru de mişcare, utilizînd elemente definitorii pentru tipologiile din commedia dell’arte, gaguri, construind metafore prin improvizaţie. Rezultatul s-ar putea numi teatru poetic (...) Oana Stoica

pt site
pt site10
pt site11
pt site12
pt site2
pt site3
pt site4
pt site5
pt site6
pt site7
pt site8
pt site9
01/12 
start stop bwd fwd