COADA
Ana Dumitrache (24 noiembrie 2015)
Scrisă de Israel Horovitz, unul dintre dramaturgii-cult ai teatrului american contemporan, Coada (în original “Line”) a fost pusă în scenă pentru prima oară în 1967, la teatrul newyorkez Café La Mama. În mod inedit, în spectacol a jucat şi autorul, care este nu numai dramaturg, ci şi actor şi regizor. Piesa a fost apoi tradusă în aproape trezeci de limbi şi a ajuns să cunoască succesul în multe ţări, în special în Franţa, la Paris, unde a fost reprezentată vreme de douăzeci şi doi de ani fără întrerupere.
Producţie a Teatrului Bulandra, Coada s-a jucat şi la noi sâmbătă (21 noiembrie) şi duminică (22 noiembrie), în sala Studio Space, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT). Spectacolul fusese iniţial programat pe 31 octombrie şi 1 noiembrie, însă, având în vedere tragedia petrecută în data de 30 octombrie 2015 în Bucureşti şi declararea doliului naţional, organizatorii au decis ca acesta să fie amânat.
Piesa vorbeşte despre ierarhii, clasamente şi goana nebună şi lipsită de sens după locul întâi. Este un text profund, care musteşte de înţelesuri şi de semne mai mult sau mai puţin evidente, care pune la îndoială scopuri, credinţe şi aspiraţii, căutând să demonstreze într-un mod aproape brutal cât de uşor ne pierdem în lupte fără rost.
Coada nu a trecut neobservată nici de colegii de breaslă ai autorului, astfel că însuşi Eugen Ionescu a prefaţat volumul lui Horovitz în care se regăsea şi această piesă. Observaţiile lui extrem de pertinente şi de bine formulate au asigurat, poate, într-o anumită măsură, succesul ei fulminant. Fără a dezvălui prea mult din ceea ce se întâmplă, Ionescu surprinde esenţialul şi garantează că spectacolul promite o experienţă memorabilă:
“Vă voi spune doar că este unică, nu are acţiune, nu se întâmplă nimic, si totuşi se întâmplă TOTUL… Nimic şi Totul, este UNICĂ!”.
Piesa prezintă cinci oameni obişnuiţi, fiecare cu eşecurile, complexele şi slăbiciunile lor atent subliniate, uniţi doar de dorinţa absurdă de a ajunge să fie primii la o coadă despre care nimeni nu ştie nimic. Este o coadă care nu promite niciun câştig, niciun premiu, nicio recompensă. Tragismul situaţiei rezidă mai ales în faptul că niciunul dintre personaje nu se întreabă măcar (de) ce aşteaptă acolo. Motivul pare să nu aibă nicio importanţă, tot ce contează este să fii în faţă, înaintea tuturor celorlalţi, ca şi când asta ar avea în sine o semnificaţie nemaipomenită. Fiecare dintre ei va ajunge la un moment dat să fie primul, personajele agăţându-se cu sălbăticie de întâietate, chiar şi atunci când se prefac că nu le pasă, şi abandonând orice scrupule sau urmă de omenie pentru a atinge un scop care le rămâne în definitiv străin.
Aşa cum afirma şi Tudor Chirilă, cu toate că este singurul care îşi dă într-un final seama de absurdul situaţiei şi e copleşit de revelaţia pe care o are, personajul său rămâne şi el un ratat, pentru că, deşi cumva deasupra celor din jur, acesta insistă cu o obstinaţie nebună să se ia la întrecere cu cineva net superior (idolul său, Mozart), fiind astfel iremediabil condamnat eşecului. Cel care m-a impresionat însă cel mai tare a fost indiscutabil Ion Grosu, care traieşte pe scenă cu o intensitate aproape insuportabilă. Nu cred că exagerez spunând că, în această piesă, actorul nu interpretează un personaj, ci devine, fără scăpări şi fără sincope, cu totul altcineva. E un deliciu şi un privilegiu să-l urmăreşti.
Decorul este puţin spus minimalist, întrucât singurul element din care acesta e compus este o linie dreaptă, albă, desenată în mijlocul scenei. Ea este cea care, aparent, dă sens întregii piese, întrucât acţiunea porneşte de la ea şi se concentrează în jurul-i dar, de fapt, aşa cum descoperim cu amărăciune în finalul piesei, linia nu dezvăluie nimic mai mult decât absurditatea tragicomică a situaţiei şi, prin extensie, a vieţii.
Piesa este acompaniată magistral şi extrem de adecvat de muzica lui Mozart, interpretată adesea în glumă, dar cu mare talent, de Stephen (Tudor Chirilă), dar şi de muzica italiană a anilor ’60. Recviemul lui Mozart din finalul reprezentaţiei subliniază perfect sensul piesei şi potenţează jocul actorilor, dând la iveală o scenă cu adevărat marcantă şi plină de emoţie.
În final, câteva cuvinte de-ale Iarinei Demian, care sintetizează minunat ceea ce am simţit şi eu urmărind reprezentaţia:
“Când am citit piesa lui Horovitz, am avut o revelaţie: aceea a faptului că nicio linie nu are capăt şi că, la nivel uman, este imposibil să atingi vârful absolut. Ştiam acest lucru, dar nu l-am conştientizat niciodată cu adevărat… poate că atitudinea mea faţă de viaţă şi faţă de profesie ar fi fost alta. Pentru mine, Coada este un reper, care împlineşte toate aşteptările.”
TUDOR CHIRILĂ, PRIMUL DE LA COADA
Andra Nicula (18 ianuarie 2015)
Aveam 16 ani când Vama Veche îşi lansa ultimul album: Fericire În Rate. Pe atunci, aveam o pasiune (căci da, era într-adevăr o pasiune) pentru tot ce-nsemna Vama Veche trupa, inclusiv Chirilă. Ştiam toate versurile, mergeam la concerte, ascultam nebuneşte albumele şi cântam piesele de fiecare dată când prindeam ocazia.
Tot în 2006 s-a lansat şi Legături Bolnăvicioase, unde l-am descoperit pe Tudor Chirilă actorul. Dincolo de povestea care mi se părea foarte interesantă, atrăgătoare (curioasă mică) pentru o puştoaică de 16 ani, ştiu că-mi plăcea foarte mult numele de Roboţel, pe care mi l-am şi însuşit. Chiar primisem cadou un tricou, pe care nu după mult timp mi l-a pus mama în maşina de spălat şi de pe care s-a şters mesajul înscripţionat: La mulţi ani, Roboţel!
Săptămâna asta, în schimb, l-am cunoscut şi pe Tudor Chirilă actorul de teatru, în piesa Coada, de Israel Horovitz, de la teatrul Bulandra. Cum nu obişnuiesc să citesc recenzii sau să caut mai mult decât distribuţia înainte să accept o invitaţie la teatru, am plecat spre Bulandra neştiind la ce să mă aştept de la piesă.
Eu nu am avut niciodată o femeie la coadă.
5 personaje. 4 bărbaţi, o singură femeie. Stephen (Tudor Chirilă), pasionatul de Mozart, puştiul inteligent; Fleming (Cristian Creţu), omul banal, fraierul; Dolan (Ion Grosu), atotştiutorul şi neimpresionabilul; Arnall (Radu Gheorghe), bătrânul, încornoratul, soţul cu handicap al prea-măritei Molly (Mariana Dănescu), o femeie uşoară, lipsită de scrupule.
Ca element de decor avem doar o singură linie, dreaptă, frumoasă. O singură linie trasă undeva aproape de una dintre marginile “scenei”. Acolo se-ntâmplă toată piesa. O linie care spune: dincolo de. Fiecare va avea locul lui la coadă ca mai apoi să facă schimb. Dacă au venit cu un scop pentru a se aşeza la coadă, au plecat cu un altul. De fapt, nici ei nu mai ştiu pentru ce au venit acolo, dacă stau la coadă pentru bilete la un meci sau pentru altceva. Ce e sigur clar, e că fiecare dintre ei ştie acum că vrea să fie primul.
Sunt primul! Sunt primul!
Egoism. Statul la coadă şi depăşitul celui din faţă arată cât de egoistă e firea umană şi cum fiecare îşi va urmări întotdeauna propriul interes. Fiecare dintre cei cinci va ajunge să fie primul, chiar dacă asta-nseamnă că trebuie să încalce toate regulile statului la coadă. Şi la ce bun? Niciunul dintre ei nu va fi mai fericit în final, iar singurul care va avea o revelaţie despre toată nebunia care are loc este Stephen.
Tudor Chirilă nu dezamăgeşte. Dovedeşte încă o dată cât de cameleonică îi e firea şi cum poate să joace la început un rol de puşti care se distrează şi cântă (îşi arată adevăratele calităţi vocale prin vocalizele jucăuşe), iar apoi un adult matur care reuşeşte să dea un înţeles întregii acţiuni. E întruchiparea acelui Chirilă de care fiecare adolescentă s-a îndrăgostit la un moment dat.
Coada e, pe lângă comedia moralizatoare şi lecţia pe care ar trebui să o înveţe fiecare dintre noi, o piesă de teatru amuzantă, cu muzică, chiar şi cu sex, care merită o oră şi jumătate dintr-o seară de a voastră.
“Pentru mine, “Coada” a însemnat o sumă de lecţii. Într-o eră şi o meserie în care orgoliul este – din păcate – suveran, textul lui Horovitz are rol terapeutic. Personajul meu (Stephen) este poate singurul care se trezeşte din hipnoza “podiumului”. Stephen este la fel de pierdut pentru că, deşi învinge printre muritori, alege cu inepuizabilă vanitate lupta pierzătoare cu Mozart. Pentru mine, “Coada” reprezintă o oglindă care, mărturisesc, nu reflectă imaginea cea mai fericită. Speranţa rămâne însă în lupta pe care o putem duce cu pornirile noastre absurde.” (Tudor Chirilă)
Vă las cu piesa asta, pentru vremurile care au apus.
COADA. ACOLO UNDE NU EXISTĂ INOCENŢI
Andrei Crăciun (21 aprilie 2014)
Am fost la “Coada”, noul spectacol regizat de Iarina Demian. De data aceasta, întîmplător, ştiam despre ce este vorba în “Line”, piesa lui Israel Horovitz, celebru dramaturg american contemporan, prea târziu ajuns şi în faţa publicului românesc.
Am văzut spectacolul “Coada“ la Teatrul Bulandra, la sala Space, de la Grădina Icoanei. M-au bucurat revenirea pe scenă a actorului Tudor Chirilă (în rolul lui Stephen) şi întâlnirea cu Nicodim Ungureanu (Fleming), Irina Ungureanu (Molly), Ion Grosu (Dolan) şi Radu Gheorghe (Arnall). Trebuie precizat şi că în rolul lui Fleming joacă alteori Cristian Creţu iar în cel al lui Molly – Mariana Dănescu.
“Coada”, exact aşa cum povesteşte şi Tudor Chirilă, s-a jucat neîntrerupt la Paris vreme de douăzeci şi doi de ani. Eugen Ionescu însuşi a prefaţat cândva volumul lui Israel Horovitz în care se regăsea şi “Coada”. Acele câteva cuvinte au funcţionat întocmai ca o garanţie.
Am reţinut mai ales finalul textului: “N-am să vă spun cât de mult îmi place piesa asta, fiindcă s-ar putea să nu fim de acord, mai ales dacă eu aş fi cel dintâi care am spus-o”. Eugen Ionescu are, şi de această dată, dreptate. Piesa aceasta, în care aparent nimic nu se petrece, e, asemenea tuturor marilor texte, un bun rezumat al naturii umane.
În “Coada”, cinci indivizi stau, omeneşte, la coadă. Nu e “Coada” noastră, estică, nu e “Coada” unei solidarităţi în care se strecoară “şopârle” în contra unui Partid, ba chiar a unui Lider, Unic. E o alta – e “Coada” eternă şi universală, în care oamenii se întrec, într-o ierarhie mereu supusă revizuirii, se întrec, în dispreţul Ecleziastului, ca şi cum ar conta.
În “Coada”, fiecare vrea să fie primul, ba chiar fiecare e la un moment dat primul. Nimeni nu se poate sustrage acestui mers al “Cozii”, mecanicii sale interne, mecanismelor sale, cum nimeni nu se poate sustrage umilinţelor, trădărilor şi iluziilor care compun, de la primul om, chiar de la el, întâiul, viaţa.
Un existenţialist francez era de părere că mai important e nu ce face istoria din om, ci dimpotrivă: ce mai reuşeşte omul să facă din el după ce istoria i-a făcut ce i-a făcut. “Coada” lui Horovitz ţine, într-o forţă deloc de neglijat a metaforei, loc şi de hazard, şi de istorie.
Peste ea pluteşte, din când în când, muzica lui Mozart, care, de data aceasta, nu e chemată să salveze suflete, ci doar să redea unele dimensiuni mai juste. Cât timp a existat Mozart, rezultă, în clar, că nimeni nu va mai putea fi primul. Personajul interpretat atât de categoric de către Tudor Chirilă o înţelege până la cele mai cumplite consecinţe.
Actorul Tudor Chirilă, de altfel, îşi joacă rolul (nefiind în corpul acestuia nici clovn, nefiind nici învingător, nefiind nici învins, nefiind nici paiaţă, nefiind nici bufon, nefiind nici ticălos integral, cu atât mai puţin un înger) cu o dură melancolie.
E vizibil că actorului Tudor Chirilă i-a lipsit scena de teatru. Există o bucurie a revederii, convertită într-o energie utilă. Actorul Tudor Chirilă este – nu vă spun nicio noutate – deopotrivă inteligent şi sensibil. L-am regăsit jucând lucid – în afara utopiei tânărului etern.
Tudor Chirilă arată în “Coada” că îşi cunoaşte, de-acum, în deplină intimitate, natura propriului talent. Rolurile sale cele mai mari în teatru urmează încă.
Nicodim Ungureanu, Irina Ungureanu, Radu Gheorghe au fost foarte buni – nici nu-mi pot imagina “Coada” fără ei. Am dreptul, omenesc şi el, la un favorit. Favoritul meu a fost Ion Grosu. E un actor care pur şi simplu îţi face plăcere că există.
În întregul spectacol se cunoaşte, bineînţeles, influenţa Iarinei Demian, care l-a condus cu acea graţie dincolo de care se poate citi, cum s-a întâmplat de atâtea şi atâtea ori înainte (mai ales în “Biloxi Blues”, care-mi rămâne preferatul), o exigentă dragoste, deopotrivă tânără şi durabilă, de teatru.
Sunt subiectiv, nu-mi reneg alegerile: îmi plac piesele regizate de Iarina Demian şi găsesc în “Coada” toate ingredientele care pot face dintr-un spectacol acel atât de rar succes şi de public şi de critică.
http://www.ziarulmetropolis.ro/coada-acolo-unde-nu-exista-inocenti/
REUŞITELE UNEI… “COZI” !
Ileana Lucaciu (20 noiembrie 2014)
Titlul “Coada” al piesei lui Israel Horovitz nu trebuie să inducă nimănui gândul la sinistrele cozi pentru hrană sau orice obiect din “epoca de aur”. Dramaturgul american contemporan Israel Horovitz, personalitate şi în domeniul cinematografiei, compune în “Coada” o metaforă activă cu referire la condiţia umană. Eugene Ionesco a apreciat această piesă jucată cu succes cu mulţi ani în urmă la Paris, ca şi pe alte meridiane, considerând că scrierea este apropiată de conceptul său asupra teatrului absurd. Piesa este simplă, dar solid construită ca o comedie amară. Cinci persoane se aşează la “coada vieţii”, fiecare fiind motivat de dorinţa de a izbândi în destinul personal. Conflictul este cauzat de “războiul” găsirii drumului de a fi primul.
Remarcabil “citeşte” teatral această piesă regizoarea Iarina Demian. Fără niciun ajutor prin decor, pe o scenă goală, manevrează mişcarea febrilă a personajelor şi veghează atent la interpretarea fiecărui rol. Actriţă cu experienţă fiind, regizoarea subliniază miezul tematic şi substratul metaforei prin actori. Excelent este Tudor Chirilă în Stephen, un tânăr rebel, dornic de parvenire artistică, având drept model pe Mozart. Sunt bine cunoscute calităţile muzicale ale lui Tudor Chirilă şi le aplică în reprezentaţie pentru definirea lui Stephen, strălucit. Meritul major al actorului este însă, descifrarea rostului fiecărei replici şi trăirea intensă, cu firesc a fiecărei situaţii de confruntare cu semenii din preajmă. Sugerează în profunzime cauzele revoltei lui Stephen, neputinţa de a fi un Mozart, dar şi indignarea ivită în faţa manifestărilor orgolioase ale celor din preajmă. Tudor Chirilă revine pe scenă după o perioadă de absenţă, cu interpretarea admirabilă a unui personaj complex, reprezentativ pentru tânăra generaţie de astăzi. Promite şi o altă surpriză în Tartuffe, celebrul personaj din piesa cu acelaşi nume, în spectacolul Teatrului de Comedie a cărui premieră a fost amânată din motive obiective.
Celelalte personaje alăturate lui Stephen la “coada vieţii”, sunt tipologii diverse din zone sociale diferite dintr-o lume aflată în derivă. Fiecare actor distribuit defineşte ireproşabil personajul atribuit. Nicodim Ungureanu este Fleming, primul venit la o coadă de la care speră aparent să obţină un bilet la un meci de fotbal. Actorul prezintă în esenţa profilul unui om simplu, uimit de lupta ce apare în jurul său pentru primul loc, în care se va integra şi Fleming. Deosebit configurează Nicodim Ungureanu relaţiile cu cei veniţi la coadă pe care îi urmăreşte expresiv în absenţa replicii. Pe aceiaşi linie de prezenţă activă continuă în conflictul confruntării pentru primul loc la coadă, impune remarcabil, Ion Grosu personajul Dolan. Nuanţat caracterizează Radu Gheorghe pe Arnall care luptă pentru parvenirea în fruntea cozii într-un scaun cu rotile, alături de soţia sa Molly. Actorul susţine minunat atât relaţia specială cu partenera de viaţă, cât şi pe cea cu partenerii de la coadă, atent şi în evidenţierea amărăciunii individuale a unui om ratat în viaţă. Dezinvolt, dar uniform ca nuanţă în expresie este concepută Molly de Irina Ungureanu.
“Coada”, proiect independent găzduit de Studioul Space al Teatrului “Bulandra”, oferă un spectacol atractiv compus de regizoarea Iarina Demian despre iluzii, orgolii şi ratări individuale într-o interpretare deosebită.
http://www.ileanalucaciu.blogspot.ro/2014/11/coada-teatrul-bulandra-sala-studio-space.html
MOZART RULZ
Răzvana Niţă
În zori de zi, cinci oameni se chinuie să ocupe prima poziţie dintr-o coadă. De ce? Pentru că e locul cel mai râvnit, mai privilegiat, cel care îţi asigură un statut. Eşti în fruntea unui grup. Tu, numai tu. A fost greu dar a meritat. Eşti primul. Şi aştepţi recunoştiinţa şi admiraţia celor învinşi.
Textul lui Israel Horovitz este o metaforă. Cei cinci se luptă pentru întâietate la o coadă unde nu ajunge să se dea nimic. Un rând al deşertăciunii, o conjunctură creată pe loc, menită să declanşeze în fiecare dintre ei cele mai violente dar şi absurde porniri. O societate instinctivă, grobiană, egoistă, alunecoasă, fluctuantă, lipsită de scrupule şi confiscată de obsesia lui “a avea”.
Un suporter cu minte puţină şi trup flasc (Cristi Creţu), un individ agitat care mizează pe tenacitate dar şi pe intuiţie în a detecta situaţiile profitabile (Ion Grosu), un cuplu (Irina Ungureanu – Radu Gheorghe) care se detestă reciproc şi ar face orice să se rănească unul pe celălalt. În acest context uman încărcat de ipocrizie, tembelism şi oportunism, un puşti îndrăgostit de Mozart (Tudor Chirilă), aflat în competiţe directă cu autorul Nunţii lui Figaro. Muzica – singura formă de echilibru într-o lume guvernată de haos.
Stephen are vocaţie de victimă, îşi doreşte un destin tragic asemenea idolului său. Pentru el viaţa e un spectacol cu final cunoscut, un show care se consumă la rampă, în lumina orbitoare a reflectoarelor şi se hrăneşte din propria neputinţă.
Iarina Demian a creat un spectacol tulburător. O poveste care începe ca un scheci – un tânăr neconvenţional face băşcălie de unul mai puriu şi mai credul, ajunge să se decupeze ca o amplă şi impecabil construită metaforă a lumii în care ne mişcăm, un mediu în care nimeni nu menajează pe nimeni şi regulile competiţiei sunt sinonime cu cele are junglei. Regizoarea care îşi valorifică şi de această dată experienţa redutabilă de actriţă aduce împreună actori cu o genetică artistică complexă ce le permite să acopere atât registrul comic cât şi nuanţele vădit tragice. Concepţia regizorală le-a oferit un cadru coerent, stabil, sigur în care s-au putut manifesta. Tudor Chirilă e într-o formă de zile mare, într-un personaj care pare a fi scris pentru el. Radu Gheorghe într-o înduioşătoare partitură în care îi sunt valorificate atât sensibilitatea cât şi cinismul fin şi umorul (uneori) involuntar. Ion Grosu cu o ludicitate eficientă la maximum şi o incredibilă energie perfect canalizată. Şi o mare surpriză – Irina Ungureanu, o actriţă cu farmec, forţă şi personalitate de care sigur vom mai auzi.
Coada este o comedie cumplită cu accente absurde – cinci oameni îşi dispută întâietatea la o coadă creată pentru nimic. Ni se propune un spectacol atât de rafinat, atât de bine asumat încât empatizăm cu eroii din faţa noastră. De câte ori suntem nevoiţi, pe parcursul vieţii, să ne luptăm pentru un loc, mai în faţă, să schimbăm direcţia cozii sau partenerii de competiţie? Până ce într-o zi realizăm că în tot acest timp am traversat un deşert în care puţine experienţe rămân ziditoare: iubirea, suferinţa, muzica şi forţa ei tămăduitoare.
Un destin sub semnul lui Mozart – între Eine Kleine Nachtmusik şi Requiem. Sau altfel spus, genialitatea deşertăciunii.
Teatrul Bulandra
We firmly believe that the internet should be available and accessible to anyone, and are committed to providing a website that is accessible to the widest possible audience, regardless of circumstance and ability.
To fulfill this, we aim to adhere as strictly as possible to the World Wide Web Consortium’s (W3C) Web Content Accessibility Guidelines 2.1 (WCAG 2.1) at the AA level. These guidelines explain how to make web content accessible to people with a wide array of disabilities. Complying with those guidelines helps us ensure that the website is accessible to all people: blind people, people with motor impairments, visual impairment, cognitive disabilities, and more.
This website utilizes various technologies that are meant to make it as accessible as possible at all times. We utilize an accessibility interface that allows persons with specific disabilities to adjust the website’s UI (user interface) and design it to their personal needs.
Additionally, the website utilizes an AI-based application that runs in the background and optimizes its accessibility level constantly. This application remediates the website’s HTML, adapts Its functionality and behavior for screen-readers used by the blind users, and for keyboard functions used by individuals with motor impairments.
If you’ve found a malfunction or have ideas for improvement, we’ll be happy to hear from you. You can reach out to the website’s operators by using the following email
Our website implements the ARIA attributes (Accessible Rich Internet Applications) technique, alongside various different behavioral changes, to ensure blind users visiting with screen-readers are able to read, comprehend, and enjoy the website’s functions. As soon as a user with a screen-reader enters your site, they immediately receive a prompt to enter the Screen-Reader Profile so they can browse and operate your site effectively. Here’s how our website covers some of the most important screen-reader requirements, alongside console screenshots of code examples:
Screen-reader optimization: we run a background process that learns the website’s components from top to bottom, to ensure ongoing compliance even when updating the website. In this process, we provide screen-readers with meaningful data using the ARIA set of attributes. For example, we provide accurate form labels; descriptions for actionable icons (social media icons, search icons, cart icons, etc.); validation guidance for form inputs; element roles such as buttons, menus, modal dialogues (popups), and others. Additionally, the background process scans all the website’s images and provides an accurate and meaningful image-object-recognition-based description as an ALT (alternate text) tag for images that are not described. It will also extract texts that are embedded within the image, using an OCR (optical character recognition) technology. To turn on screen-reader adjustments at any time, users need only to press the Alt+1 keyboard combination. Screen-reader users also get automatic announcements to turn the Screen-reader mode on as soon as they enter the website.
These adjustments are compatible with all popular screen readers, including JAWS and NVDA.
Keyboard navigation optimization: The background process also adjusts the website’s HTML, and adds various behaviors using JavaScript code to make the website operable by the keyboard. This includes the ability to navigate the website using the Tab and Shift+Tab keys, operate dropdowns with the arrow keys, close them with Esc, trigger buttons and links using the Enter key, navigate between radio and checkbox elements using the arrow keys, and fill them in with the Spacebar or Enter key.Additionally, keyboard users will find quick-navigation and content-skip menus, available at any time by clicking Alt+1, or as the first elements of the site while navigating with the keyboard. The background process also handles triggered popups by moving the keyboard focus towards them as soon as they appear, and not allow the focus drift outside it.
Users can also use shortcuts such as “M” (menus), “H” (headings), “F” (forms), “B” (buttons), and “G” (graphics) to jump to specific elements.
We aim to support the widest array of browsers and assistive technologies as possible, so our users can choose the best fitting tools for them, with as few limitations as possible. Therefore, we have worked very hard to be able to support all major systems that comprise over 95% of the user market share including Google Chrome, Mozilla Firefox, Apple Safari, Opera and Microsoft Edge, JAWS and NVDA (screen readers).
Despite our very best efforts to allow anybody to adjust the website to their needs. There may still be pages or sections that are not fully accessible, are in the process of becoming accessible, or are lacking an adequate technological solution to make them accessible. Still, we are continually improving our accessibility, adding, updating and improving its options and features, and developing and adopting new technologies. All this is meant to reach the optimal level of accessibility, following technological advancements. For any assistance, please reach out to