ELIZAVETA BAM

Operă bufă de Irinel Anghel

Data premierei: 25 Iunie 2006

Intro
Despre piesă
Distribuție

Nerecomandată celor care se iau prea în serios şi uită să mai fie curioşi şi disponibili, ELIZAVETA BAM este invitaţia la joaca de-a viaţa şi de-a moartea, la hazul nebun şi marele nimic pe care o lansează Alexandru Tocilescu – regia, Irinel Anghel – muzica şi Dragoş Buhagiar – scenografia şi light designul, către publicul în căutare de timp condensat între o lacrimă spulberată de un hohot de râs. (.)
Călătoria fantastică pornită de la sordidul existenţei continuă cu spargerea realităţii în mii de fragmente scânteietoare, pe ritmuri de tango, blues, rock, swing sau cazacioc, în care circul, desenul animat, alături de alte plăsmuiri ale visului sunt tot atâtea nărăvaşi bidivii ţinuţi în frâul unei cuceritoare diversităţi vizuale.
Plasată sub semnul marii întâlniri dintre fantezia unor artişti valoroşi şi curajoşi (.) Elizaveta Bam va naşte cu siguranţă mari pasiuni.

Elizaveta Bam! Bam! Bam!. sau marele deranj,
TimeOut, Nr.7 26 mai – 8 Iunie

Regia: Alexandru Tocilescu

Scenografia: Dragoş Buhagiar

Regizor secund: Gabriel Iencek

Desen animat: Codruţ Mendea

Producţie video: Tudor Lucaciu

Coregrafia: Andreea Duţă

Preparator muzical: Claudia Ionescu

Regia tehnică: Ruxandra Medeleanu

Elizaveta Bam	Crina Mureşan
Tatăl	Mihai Constantin
Mama	Virginia Mirea
Ivan Ivanovici	Vlad Ivanov
Piotr Nikolaevici	Şerban Cellea
Cerşetorul	Irina Petrescu

Ansamblul Pro Contemporania : Irinel Anghel, Andrei Chivu, Constantin Ciorneichi, Sorin Romanescu, Virgil Oprina, Cristian Bulgaru, Andrei Marcovici

Corul Accoustic : Daniel Jinga (dirijor), Teodor Ilincăi, Alexandru Damian, Cosmin Gută, Ştefan Schuller, Bogdan Andronache, George Dobra, Florian Costea, Doru Feraru, Emilian Mincu, Adrian Ilie, Rudolf Coclis Constantin, Constantin Laur.

Cu participarea psihologului Bogdan Lucaciu

Toţi actorii au de cântat, e drept, partituri simple, dar mişcarea şi nemaipomenitele apariţii scenografice, de sus, de jos, din părţi, imaginate de mereu surprinzătorul Dragoş Buhagiar, transformă totul într-o fermecătoare feerie care se sfârşeşte rău, din moment ce Elizaveta Bam este, finalmente, prinsă şi ucisă. Jocul cu moartea este foarte convingător realizat de Alexandru Tocilescu, foarte bine servit de scenografie, de actori, de muzică. În fond, toată această comedie, roşie şi ea, dar mai voalat vopsită, în stilul lui Harms, nu este decât preludiul unei tragedii.

Nicolae Prelipceanu, Tragedia din spatele comediei bufe, România liberă, 2 iunie 2006★ ★ ★ ★ ★

Pe cei care aşteaptă să li se taie respiraţia, piesa Elizaveta Bam de la Bulandra îi va satisface întru totul. Textul avangardistului rus Daniil Harms te năuceşte prin absurdul lui, te apasă în creştet până te face mic în fotoliul tău de spectator. Cu ajutorul partiturii muzicale a lui Irinel Anghel, Tocilescu îţi dă câteva căi de acces spre un spectacol de altfel greu şi apăsător. Jocul actorilor, de un ridicol necesar într-o situaţie ridicolă şi, totuşi, ingenuă, reuşeşte să atragă simpatia publicului şi chiar hohote de râs în această combinaţie reuşită. Dintre toate, imaginea Elizavetei Bam (Crina Mureşan) domină permanent scena şi ţi se imprimă iremediabil în minte. Fragilă şi permanent ameninţată, tânăra femeie încearcă să supravieţuiască prin joc, prin naivitate, printr-o seninătate care contrayice flagrant încrâncenarea celorlaţi. (.) Mişcarea actorilor, tonul vocii acordat perfect pe partitura muyicală, care schimbă registrele de la bolero până la kazaciok, scenografia fascinantă a lui Dragoş Buhagiar, cu ochiul mitralieră şi violoncelul fereastră, toate construiesc o atmosferă sufocantă de care nu poţi scăpa.

Cătălina George, Un spectacol halucinant, care-ţi taie respiraţia, Cotidianul, 2 iunie 2006★ ★ ★ ★ ★