Cei care vin la teatru ca sa vada forma sublimata a ororilor din lumea inconjuratoare vor fi cert dezamagiti de acest festival al bunelor intentii oferit de textul dramaturgului irlandez Brian Friel, de regizorul Alexandru Dabija si de actorii care si-au asumat dificila misiune de a vorbi singuri pe scena. (.)
Imposibila solidaritate. Personajele nu-si vorbesc intre ele. Ele povestesc intimplarile, ce au simtit si ce au gindit, amanuntele coincid sau nu – n-are importanta. Trei monoloage, trei singuratati (situate de scenograful Andu Dumitrescu in ambiante care dau o idee despre spatiul lor locativ, dar si despre lumea lor interioara) se apropie si se despart marturisind neputinta de a face bine, imposibilitatea solidaritatii cu victimele raului. Este meritul regizorului Alexandru Dabija de a fi condus aceste monoloage, sugerind permanent relatiile dintre personaje, continuitatea dramei, construind conflictul nu din ceea ce se vede, ci din ceea ce se gindeste. Poate nu toti spectatorii sint dispusi la un asemenea efort. E optiunea lor. Teatrul le ofera sansa de a medita cu mai multe argumente decit au fost obisnuiti, cu mai multa sensibilitate decit se cere la o bere intre prieteni.
Cum se vindeca orbirea – Magdalena Boiangiu
Cotidianul – 28 Februarie 2006
Traducerea: Cristian Ionescu
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Andu Dumitrescu
Fotografii de Alex Maftei
Molly Sweeney –Lelia Ciobotariu
Frank Sweeney –Şerban Pavlu
Domnul Rice –Victor Rebengiuc
