Întâlnim în Azilul de noapte, piesa cea mai jucată a lui Maxim Gorki, o umanitate izbitor suferindă, decăzută, cu totul dezmoştenită. “Micii burghezi” din această piesă şi-au pierdut cu totul şansa oricărei recuperări: ei au ucis, au furat, au fost alungaţi, au căzut într-o promiscuitate pe care societatea nu se gândeşte să le-o corecteze, dimpotrivă. Dacă dăm la o parte grosolănia afişată – explicabilă prin duritatea lovirii lor cu viaţa şi nedreptatea – descoperim în ei aceleaşi vitale aspiraţii pe care omul de dintotdeauna le are şi le va avea: nevoia profundă şi luminoasă de a fi crezuţi, compătimiţi, de a spera în refacere, de a fi înţeleşi şi mângâiaţi, nevoia de a se confesa – şi mai cu seamă de a trăi altfel, chiar dacă au greşit.
ADRIAN NICOLAE (Vaska Pepel)
ANDI VASLUIANU (Andrei Mitrici Kleşci)
OANA TUDOR (Anna)
IOANA ANASTASIA ANTON (Nastia)
ANCA SIGARTĂU (Kvaşnia)
RADU AMZULESCU (Bubnov)
ADRIAN CIOBANU (Baronul)
CORNEL SCRIPCARU (Satin)
LUCIAN IFRIM (Actorul)
MARIAN RÂLEA (Luca)
CONSTANTIN DOGIOIU (Tătarul)
SILVIU GEAMĂNU (Krivoi Zob)
ŞTEFAN IANCU / THEODOR ŞOPTELEA (Alioşka)
Regie VLAD CRISTACHE
Scenografie ANDU DUMITRESCU
Regie tehnică ALINA MANU
foto ADI BULBOACĂ
